Scrisoarea de motivatie de pe weblog

Sa ne intelegem – citesc in fiecare zi o groaza de lucrari, carti, articole care incep cu o motivatie, o introducere formala care iti spune de scriitorul si-a pierdut timpul satasteze textul si tu trebuie sa iti pierzi timpul sa citesti. Conventional. Problema e ca aceasta conventie mi-a intrat in sange – nu pot sa incep sa tastez pur si simplu. E conventional, lipsit de originalitate si nepotrivit, dar asta sunt. Conventiile ajung sa mi se imprime in piele.

Acum ceva vreme o prietena mi-a trimis un link cu un blog si m-am apucat de citit…mi-a placut si am inceput sa citesc si alte bloguri. Eram intr-o perioada in care aveam nevoie de o activitate care sa ma absoarba. Nu ca nu as fi avut ce face. Aveam pana peste cap. Insa tin minte ca atunci cand eram mica, citeam intotdeauna capitolele de la sfarsitul manualelor si mi se pareau fascinante. Sau cartea de fizica atunci cand aveam de facut tema la gramatica. Uram fizica, dar exista acel unic moment in care cartea parea interesanta. Aveam cu alte cuvinte, nevoie de o inutilitate care sa ma captiveze.

Asa au ajuns blogurile o prezenta in viata mea – le stiu de mult timp dar nu m-au fascinat. In criza de inutilitati si activitati secrete, m-au captivat. Am gasit bloguri amuzante, linkuri pe care le-am trimis prietenilor si i-am invadat si pe ei de inutilitati. Dar exista un moment in care inutilitatea pasiva incepe sa se contureze in inutilitate activa – asa ca am decis sa mai adaug o linie in lista lucrurilor pe care le fac atunci cand ar trebui sa………..fac orice altceva. Ha!