Atunci cand am scris prima oara “plans”, mi-a fost recomandata cartea de povestiri “Cum incarunteste o blonda” a Adrianei Bittel. Am citit-o atunci cand m-am oprit din plans (bine, mai pica din cand in cand cate o lacrima, dar asta-i viata, ce sa-i faci? 
), am descoperit povestiri care mi-au placut si mi-am promis ca in viitor o sa citesc mai multa proza romaneasca.
Un lucru m-a frapat cautand cartea prin librarii. Majoritatea sunt “neprietenoase” si aranjate mai mult pentru a usura munca librarului decat a clientului.
Trecem peste faptul ca sunt multe librarii care au carti alandala, de-a valma. Vor sa aiba “personalitate”, dar nu reusesc decat sa enerveze. Daca am trai intr-o lume ordonata si aseptica, as mai intelege; dar Bucuresti-ul e un oras haotic si dezordinea din librarii nu face decat sa reflecte dezordinea de afara si lenea librarului.
Ceea ce m-a frapat a fost faptul ca majoritatea aranjeaza cartile dupa edituri. Intrebi un librar sau o librareasa cu fite despre o carte si ea te intreaba numele editurii.
Da’ ce sunt eu? nota bibliografica? rar tin minte in ce editura a aparut o carte. De multe ori uit fie titlul, fie autorul, dar in librariile unde cartile sunt dispuse in raft dupa subiect (istorie, fictiune, stat in cap) si cu autorii cumintei pe raft in ordine alfabetica, e destul de usor sa gasesti ceea ce cauti. Basca librarii informati si care dovedesc ca le plac cartile si nu le vand ca pe cepe.
In cadrul aceleiasi edituri, aveam Romain Rolland si o carticica despre sex asezate una langa alta. Banuiesc ca Romain Rolland nu avea prea mult succes.
Acum, nu o fi asta problema cea mai importanta zilei, dar pe mine ma roade faptul ca fie imi trebuie jumatate de ora sa identific raftul cu pricina, fie umblu cu notele bibliografice dupa mine. Totodata, m-am simtit un pic sabotata de faptul ca librarii habar nu aveau de ultimele aparitii editoriale, ca nu erau expuse separat decat in foarte putine librarii, etc. Nu e important sau vital dar ma freaca pe mine
1 răspuns Până acum ↓
irina // februarie 24, 2007 la 10:52 am |
… am intrat la tine din dashboardul meu si primele cuvinte care mi-au sarit in ochi au fost ‘Cum incarunteste o blonda’.
Am citit cartea de 2-3 luni, mi-a placut nespus … si de atunci as vrea sa scriu despre ea… dar n-am curaj. Mi-e teama sa n-o ‘stric’ analizand-o, disecand-o. Am frica reala ca nu as reusi sa-i exprim farmecul, ca n-as avea cum sa redau cititorului meu nici macar o umbra a starii pe care Dna Adriana Bittel a reusit sa mi-o transmita mie, cu delicatetzea-i definitorie. …
Altfel, se pare ca mai avem in comun si perspectiva asupra librariilor bucurestene (cu librarii lor cu tot).
Multumesc pentru mentionarea in blogroll
… si-mi doresc sa-ti pastrezi starea care-ti permite sa scrii. macar din cand in cand si catinel 