activism?

Vazand ce se intampla zilele astea in Bucuresti (click aici), m-am gandit ca ar fi bine daca s-ar gasi o modalitate de a-ti face cunoscut punctul de vedere si nefiind in tara. Un fel de meeting virtual? Ok, nu mai locuiesc in Romania, dar sunt in continuare cetatean roman si ceea ce se intampla acasa ma afecteaza. Acum ma aflu in situatia caraghioasa de a-mi putea exprima punctul de vedere si activa politic intr-o tara in care nu sunt cetatean, dar care este destul de deschisa fata de imigranti. In acelasi timp, nu pot face mare lucru pt tara in care sunt cetatean. Atunci cand ma gandesc la a “face ceva”, imi doresc totodata si ca acest “ceva” sa fie usor anonim – paradoxal, s-ar putea spune.

Motivul este felul in care se discuta si se polemizeaza in Romania. Daca imi dau cu parerea despre ce se intampla acasa si spun ca am plecat, se gaseste cineva care sa ma anunte ca am renuntat la dreptul de a-mi da cu parerea atunci cand am plecat si “abandonat” patria-muma. Doamne fereste sa am o alta parere despre “tara de adoptie” decat cea ca am pasit in paradis. Nu, nu e vorba despre cum reactioneaza oamenii zapezilor, pentru ei de obicei sunt destul de politicosi incat sa accepte faptul ca oricine are dreptul la o parere si destul de rationali pentru a accepta ca nimic nu e perfect. Tot romanii sunt cei care iti spun “nu iti place? de ce te-ai dus acolo? pleaca!”. Li se pare ca o remarca sau o critica jigneste iremediabil si, daca nu iti place TOT, nu iti place nimic. Bineinteles nu e vorba de prietenii apropiati. Bineinteles ca atunci cand zic “romani” ma refer la cativa care tipa tare-tare, destul cat sa ma faca pe mine sa ma simt prost.

Mai este bineinteles si prostul obicei de a combate persoana si nu ideea/argumentul – bineinteles, problema asta e atat de elementara ca nu mai trebuie comentata.

Ramane totusi problema de fond: daca nu vreau sa ies in fata scriind in ziare (ca o posibila modalitate de a comunica de la distanta; nu inseamna neaparat ca m-as califica, dar nu e imposibil), nu pot sa imi exprim sustinerea si sa ma ascund in multime in acelasi timp, mai exista o alternativa pentru a-ti exprima parerea? Absenta din tara nu inseamna ca nu ai pareri.

Acum ceva timp am scris si:

Voiam sa scriu despre activism social, despre ce inseamna sa lupti pt ceea ce iti doresti. De fapt, m-a enervat reactia tatalui meu atunci cand i-am trimis petitia “Keep Walking, Monica!” – a fost, asa cum ii sade bine oricarui intelectual roman care se respecta, rezervat si ambivalent. Nu o sa fie reformata justitia daca semneaza el o petitie. Si, in fond, ce e cu site-ul asta ca a vazut ceva cu Nigeria pe acolo. Sunt tanara si plina de avant, foarte frumos – nu am decat sa scriu in forumurile oferite de ziare si sa inteleg ca in viata trebuie sa fii rezervat si suspicios. Nu am decat sa ii las pe oamenii zapezii sa creada in prostii de genul asta. In plus, il enerveaza atitudinea isterica a diasporei. Nu e Monica Macovei chiar fara nici un sprijin.
Bineinteles ca m-am enervat si cum am citit mailul acasa, am avut 20 de minute de rumegat un raspuns elocvent si usturator. Nu o sa il reiau aici.
Ceea ce mi se pare mai elocvent e numarul de semnaturi.
Pentru petitia privind reforma justitiei in Romania,http://www.petitiononline.com/mod_perl/signed.cgi?KWmonica, s-au strans 5625 de semnaturi (atunci cand m-am apucat sa scriu mesajul)
Pt. a salva un club in tara zapezilor,http://www.lydmar-petition.se/index.php , s-au strans cam tot atatea semnaturi (pana la data de 23 februarie, cand s-a luat decizia x).
E adevarat ca nici una dintre petitii nu rezolva nimic de una singura, ci e nevoie de indemanare in a folosi aceste semnaturi. Totusi, mi se pare trist.