o cana de cafea si o scriitoare demodata

ascult din nou Coffeehouse pe Yahoo! radio. De data asta, muzica linistita imi aduce aminte de Barbara Pym, de fetele batrane care ii populeaza cartile, de ordinea si confuzia lor, de sarcasmul lor, linistea rafinata si incomfortabila, de furtunile intr-un pahar cu apa starnite de dragul …agitatiei intr-o viata fara agitatie.

Problema cu Barbara Pym este ca m-am indragostit de fetele ei batrane, de nevestele dezorientate si de umorul englezesc. Daca o sa ma mut intr-un orasel englezesc, o sa fiu tare dezamagita daca nu intalnesc un vicar inconjurat de un grup de femei agitate si competente.

La inceputul unui roman, eroina sta si isi bea ceaiul intr-o cafenea micuta din Londra – o Londra prafuita si nu atat de cosmopolita ca cea de azi. Se gandeste la cafenele din Paris si cum a auzit ca, band cafeaua la o terasa in Paris, te intalnesti cu toti fostii iubitii ce trec pe trotuarul alaturat. Ce epuizant sa fii parizian! e concluzia.

Farmecul nu consta in ceea ce se intampla in romanele Barbarei Pym, ci in ceea ce “mediteaza” personajele ei in timp ce asteapta, trebaluiesc prin casa sau diseca vietile vecinilor. In fond, se stie ca barbatii vor doar un singur lucru (dar personajul care proclameaza crudul adevar nu mai tine exact minte care e acel singur lucru dorit de barbati).

Si fiindca am inceput cu “The Coffeehouse Radio” si am vorbit de cafenele pariziene:

Prima cafenea din Paris se numeste Le Procope si a fost deschisa in 1686. Se zvoneste ca Voltaire si Diderot isi faceau veacul in Le Procope si ca prima enciclopedie a fost conceputa acolo. Concluzia – ca am intarziat la pauza de cafea :