Seful cel mare si-a lasat mustata in tinerete; voia sa para mai batran pentru ca sa fie luat in serios. Acum a imbatranit si si-a ras mustata. I-au trebuit fiicei lui 3 zile sa se prinda ca s-a ras.
Bunicul meu mi-a interzis sa ma joc cu un copilas (aveam 3-4 ani pe atunci): copilasul il facuse “batran”, iar el nu era batran, era “in varsta” sau “in etate”. Nici azi nu pot sa fac pe cineva batran cu inima usoara. Bineinteles ca am continuat sa ma joc cu coplasul “nepoliticos”, dar mi-am mintit bunicul cu talent innascut. Sau poate am invatat sa mint pe parcurs. Inca nu m-am hotarat daca m-am nascut mincinoasa ori am dobandit talentul pe parcurs. Poate tot de la bunicul meu, surprins de mama invatandu-ma sa nu ii spun ei ca a spart o vaza si a aruncat cioburile la ghena.
Planul weekend-ului trecut era sa adun niste insemnari mai vechi si sa mai scriu – mailuri prietenilor rataciti si insemnari in blog de dilaila. L-am petrecut cu Silvia plagand pe podea, cu cate o cana de ceai rosu (ea) sau de musetel (eu).
M-am bucurat ca a plecat domnul de acasa si ne putem desfasura. Anul trecut, stateam pe podea si ne povesteam serile romantice petrecute in oras. Eram in camera mea micuta si incarcata de carti, haine si scaune. Acum ii intindeam servetele, apoi un sul de hartie igienica. Am fost in apartamentul lui, mult mai mare si mai aerisit. O dimensiune buna pentru doua fete comizerand pe podea, dar mic pentru viata de zi cu zi a doi oameni.
0 răspunsuri Până acum ↓
Nu exista comentarii... inca. Schimba acest lucru, completand formularul de mai jos.