despre fauni si soldati

 

 

 

Ce se poate spune despre un film laudat de toti criticii? despre care se spune ca e una dintre cele frumoase povesti fantastice?

 

In primul rand, ca nu e o poveste fantastica. Este un film despre o lume foarte reala, care mi-a adus aminte de “Totoro” al lui Miyazaki.

 

“Totoro” este o poveste extraordinar de gingasa despre o vietate fantastica ce locuieste in padurile japoneze sau despre doua fetite a caror mama este in spital. In decursul desenului animat nu se intampla mare lucru, dar am ras impreuna cu cele doua fetite si spre final, am izbucnit in lacrimi.

“Labirintul faunului” este un film despre sfarsitul razboiului civil in Spania sau despre o printesa fantastica ratacita pe Pamant. Am citit comentarii ale fanilor povestilor fantastice care se plangeau ca au fost indusi in eroare – nu e o poveste fantastica. Au dreptate. Scenele fantastice nu sunt lungi si nici foarte multe, dar sunt esentiale. Am citit si niste pareri despre cum povestea din lumea reala este simpla si neinteresanta. Intr-un fel, si ei au dreptate. Pentru ca farmecul filmului nu sta in povestea fantastica sau in povestea de razboi, ci in modul incare cele doua se imbina. Este o culme a povestilor pentru ca reuseste sa ne invaluie datorita modului frumos de a povesti, nu datorita povestii in sine.

Nu imi plac oamenii care incearca sa gaseasca simboluri in imaginile fantastice si paralele cu istoria moderna a Spaniei. Povestea mea favorita e “neverending story” iar personajul principal, Bastian, nu agreeaza cartile pentru adulti pentru ca vor sa demonstreze ceva. “Labirintul faunului” e frumos si interesant fara simboluri futuristice – doar moara, tatal vitreg, mama bolnava, razmerita din fundal si imaginatia bogata a Ofeliei. E mai logic. De ce sa se ascunda predictii despre viitor in imaginatia unui copil?

Povestea curge frumos. Daca in desenul lui Miyazaki, izbucneam in ras cand vedeam coditele obraznice ale unei fetite desenate, acum ma topeam cand vedeam ochii mari si frumosi ai Ivanei Boquero. Ochi mari, increzatori, inocenti.