No Country for Old Men

Banuiesc ca daca as fi trait in America, as fi rezonat altfel la povesti cu cowboy. “No Country for Old Men” este o poveste moderna cu cowboy; este ecranizarea romanului omonim al lui Corman McCarthy. Din pacate, nici numele lui nu imi spune mare lucru, desi faptul ca este comparat cu Faulkner si Melville ma face sa imi fie rusine de asta. Ok! am stabilit ca eu si cultura americana contemporana nu suntem cele mai bune prietene; din pacate nu reactionez la stimulii americani contemporani, in ciuda unora dintre blogurile pe care le citesc.

Lasand contextul la o parte si metafore si paralele vizibile celor sensibili cauzei, putem trece la film. “No Country for Old Men” este ceea ce ar fi vrut sa fie “A History of Violence” a lui Cronenberg. Este un alt film genial al fratilor Coen, alaturi de Miller’s Crossing, Oh, Brother where art thou?, Fargo s.a.m.d. Este povestea lui Llewelyn Moss , vanator sarac ce gaseste 2 milioane de dolari. Este povestea lui Cigurh, are omoara pe oricine intalneste (in fine, aproape, 90%) – si nu ii omora oricum; are un “cattle gun“, ciudata arma si ciudata alegere. Este povestea lui Ed Tom Bell, politist batran, harsait, “cu traditie”, din tata in fiu. Ed Tom incearca sa il ajute pe Moss, il urmareste pe Cigurh cu tenacitate si o oarecare lipsa de entuziasm. E un om ce isi face datoria. Putem face o “analiza pe text” sa gasim metafore si antiteze ieftine si pilde marete si universale sau sa explic de ce povestea nu e un cliseu ambulant explicand finalul diferit de al filmelor americane standard. Nu are rost.

Cinematografia este superba – peisaje frumoase, cadre echilibrate. Fiecare scena are un rost, chiar daca pur si simplu pentru a cunoaste un pic mai bine personajul. Violenta abunda, scenele de actiune sunt contrabalansate de ritmul lent al povestirii, iar actorii sunt la inaltime.

Una din scenele mele preferate se petrece intr-o benzinarie. Pur si simplu doi oameni se intalnesc si stau de vorba. M-au trecut fiori pe sira spinarii. Un strop, pentru savoare:….

pentru cei curiosi – un interviu cu McCormac si fratii Coen. Parerea mea e ca “No Country for Old Men” e un film tip “ignorance is bliss”; mai bine il gusti cu mintea deschisa, dar interviul nu dezvaluie nimic. E mai mult o discutie simpatica.