sa ma intorc acasa. Mai mult pentru ca vreau sa fiu alaturi de “haita mea” si sa imi ling ranile. Sper sa ii pot tine piept mamei – are un talent inimitabilde a spune exact ceea ce doare, in cel mai incomod mod. Apoi, se uita plina de mirare si zice “pai, ce? nu-i asa?”, eventual inca o remarca despre adevarul incomod. Sper doar sa se abtina.
2 raspunsuri Până acum ↓
luciat // decembrie 21, 2007 la 9:40 pm |
asa e si maica-mea, of. si cel mai haios e cind simte nevoia sa compenseze chestiile nasoale cu dragalasenii – atunci ma lauda pt niste lucruri complet, dar complet neimportante pt mine.
oricum, iti doresc sa se rezolve cu ranile si sa fie bine. si sarbatori fericite!
windwhisperer // februarie 18, 2008 la 2:29 pm |
huh…numai mama sa nu fii