Cesar Salad

Daca mergi pe cooks.com (habar nu am daca e un site bun, dar numele e de incredere ) si dai un search la “cesar salad”, apar nu mai putin de 12 pagini cu retete. Exercitiul l-am facut atunci cand am aflat de pe un blog ca in numita salada se pun seminte de susan. Seminte de susan? am facut ochii mari? La mine (adica in orasul asta), Cesar salad inseamna diverse frunze de salata, poate rucola daca esti norocos, pui, bacon, crutoane, rosii mici si parmezan. Cateodata un sos de salata ce pare sa zica “ha! credeai ca slabesti daca mananci salata? iti arat eu tie!”. Alteori, obisnuitul ulei cu otet (pardon “vinaigrette”).

In primele 5 retete pe care le-am vazut pe cooks.com, nici urma de pui sau bacon sau rosii. Intr-una era chiar galbenus de ou. Intr-una scria 3 cani de paine alba.  wow! Sosurile erau toate cu mustar si pareau complicate.

In fine, postarea asta nu are nici n rost, decat minunarea mea “cate bordeie, atatea salate cesar”.

Fotografii

Stiu ca Salgado e faimos, dar eu l-am descoperit de curand si m-a fascinat site-ul lui, plin de poze cu megaorase, imigranti si tinuturi exotice:

Mi-am adus aminte de el, citind despre expozitia de fotografii interzise de la Tetru National. Eu una l-am descoperit intamplator, datorita cafelei “illy” si a unei expozitii comandate de celebra firma.

Brunch

Nu as putea sa spun de ce am incetat sa mai scriu. Probabil din lipsa de chef. Probabil din cauza ca incerc din greu sa imi ordonez viata. Acum doi ani, am speriat un tip intr-un bar vorbindu-i despre ordine. Matematica mi se parea interesanta pentru ca iti pune ordine in ganduri. Interesant ca a fost destul de politicos sa ma asculte o seara intreaga desi a plecat speriat. Asta m-a amuzat cel mai mult. Stiu o fata care aproape s-a culcat cu un tip de politete – a stat o seara intreaga cu el, apoi l-a sarutat cand a condus-o acasa, apoi l-a invitat la ea in camera, pentru ca tipul astepta nesovaitor. I se cuvenea. Noroc cu micile probleme feminine ca a scapat. A doua zi povestea cum i se parea extraordinar de nepoliticos sa ii dea papucii – asta din categoria mare ti-e gradina.

Intre timp, am inceput sa merg la “brunch“. Un concept pe care multi ani nu l-am inteles si nu i-am vazut rostul. Se pare insa ca dincolo de un oarecare snobism, e greu sa imi vad fostii colegi de apartament in alta zi decat in weekend, iar atunci se poarta brunch-ul. In plus, avem gusturi mult prea imprastiate ca sa putem iesi seara in oras. Deci, daca iesim pe la 8-9 seara impreuna, suntem niste babe carcotase (Ok, nu e nimeni peste 35 si destule sub 30, dar asa ne comportam); daca ne vedem pe lumina, radem, glumim si mancam prea mult. Cateodata e muzica live si un bufet cu salate si patiserii si fructe, cateodata asteptam intr-o cafenea micuta sa prindem o masa ca sa mancam omleta, bacon, salata, clatite americane cu afine (da, e singura masa a zilei si dureaza mult).

Semla

A inceput sezonul la semla – practic, e o chifla scobita umpluta cu mandelmassa (un fel de martipan mai moale) si cu frisca. Cand am ajuns in Tara Zapezilor, am urat-o din toata inima – credeam ca e un choux a la creme mai nearatos. Acum, imi place ideea, nu neaparat prajitura. In februarie, a manca semla e un ritual. Initial, semla era mancata inaintea postului Pastelui, dar azi conotatiile cu Mardi Gras s-au pierdut si a ramas doar ritualul. Tara Zapezilor e o tara a ritualurilor. E greu sa iti dai seama de asta intr-o vizita. Supa de mazare si clatite joia, imbatat mort vineri seara, Ikea duminica, raci (crayfish – naiba stie ce sunt de fapt, dar sunt rosii) in ultimele zile ale lui august, inceputul lui septembrie, lussekatter inainte de Craciun si semlor in februarie, cartofi si sill (hering) la picnicul de Valborg (30 aprilie).