Semla

A inceput sezonul la semla – practic, e o chifla scobita umpluta cu mandelmassa (un fel de martipan mai moale) si cu frisca. Cand am ajuns in Tara Zapezilor, am urat-o din toata inima – credeam ca e un choux a la creme mai nearatos. Acum, imi place ideea, nu neaparat prajitura. In februarie, a manca semla e un ritual. Initial, semla era mancata inaintea postului Pastelui, dar azi conotatiile cu Mardi Gras s-au pierdut si a ramas doar ritualul. Tara Zapezilor e o tara a ritualurilor. E greu sa iti dai seama de asta intr-o vizita. Supa de mazare si clatite joia, imbatat mort vineri seara, Ikea duminica, raci (crayfish – naiba stie ce sunt de fapt, dar sunt rosii) in ultimele zile ale lui august, inceputul lui septembrie, lussekatter inainte de Craciun si semlor in februarie, cartofi si sill (hering) la picnicul de Valborg (30 aprilie).