Din Tara Zapezilor

Un film dus pe umeri de Daniel Day Lewis, un film cu imagini extraordinare, cu o coloana sonora care m-a uns pe suflet. Prietenul meu spune ca seamana mult cu filmele lui Kubrick si mai ales cu “Odiseea Spatiala”. Nu am fost niciodata “prietena” cu filmele lui Kubrick, nici macar cu “Portocala mecanica”, dar “There will be blood” m-a atras de la prima secventa - intunecata, aproape nu poti distinge minerul care atarna de o funie si sparge roca din care ies scantei. Imagini frumoase si o poveste relativ simpla: un miner ambitios care descopera petrol si devine din ce in ce mai ambitios si mai insingurat; conflictul dintre un capitalist cu sange rece si un preot/pastor/predicator afacerist si cu succes la public.

Cand l-am vazut pe Daniel Day Lewis mustacios in “Gangs of New York”, pe mine m-a pufnit rasul. “There will be blood” este foarte concentrat in jurul personajului jucat de Lewis, la fel de mustacios. De data asta nu mai imi vine sa rad. Am inceput prin a-i admira ambitia, apoi spiritul de afaceri (deja incepi sa strambi din nas, dar relatia cu pustiul lui ti-l face simpatic). Apoi, incet -incet, incepi sa te ingrozesti, sa ti se faca parul maciuca. E oarecum induioasator sa il vezi pe batranul Plainview (Lewis) dormind pe podea intr-o casa enorma si luxoasa; fara sa vrei, iti aduci aminte de scenele de la inceput in care cioplea stanca in intuneric si isi bea whisky-ul zambind in noapte.

In singurul rol ceva mai consistent din film, Paul Dano. Pe site-ul imdb, se cearta oamenii - a stricat sau nu Dano filmul? e bun in rol sau nu? Fiind suspicioasa cand vine vorba de noi secte religioase si preoti care vorbesc la radio, mie mi s-a parut ca Dano a jucat superb. Poate ca aveam pareri preconcepute, pentru ca mi-a fost nesuferit desi nu era nici pe departe la fel de malefic ca personajul lui Lewis. Predicatorul lui Dano mi s-a parut un mare sarlatan, desi poate interesul pentru bani era normal, nimic deosebit, doar cineva care nu vrea sa fie tras pe sfoara. Pentru cei care nu ii supara spoiler-ele, pe youtube se gaseste o scena a conversiunii religioase/botezului lui Daniel Day Lewis.

Ar fi multe de povestit si analizat - comentariu pe text, gen clasa a 9 -a. E pacat, as povesti implicit filmul. As vrea sa insir macar scenele mele preferate - din nou inseamna sa povestesc filmul. Nu e un film pentru cei care doresc sa isi spele creierul, dar e un film care nu imi da pace de cateva zile.

Cu tot scandalul despre strainii care arata numai tigani si gropi, m-am gandit sa pun un link catre prima parte a unui documentar BBC despre Moldova si Romania:

Cu ocazia asta, vom invata sa fim si noi mai buni cu moldovenii :). Despre Romania incepe sa vorbeasca cam pe la mijlocul partii 3, cred. Bineinteles, exista mult mai multe locuri frumoase si se pot spune mult mai multe despre Romania. Scopul seriei de documentare este sa le arate britanicilor cate ceva despre tarile estice, o farama din adevarul din spatele miturilor si prejudecatilor.

Pentru cei ce nu il cunosc, Michael Palin a facut parte din Monty Python (de ei banuiesc ca au auzit toti - cel putin de John Cleese si “Un pestisor numit Wanda, sau de Terry Gilliam si “Brazil”). Daca cineva nu isi aminte de ei:

Dupa ce am terminat “The Reluctant Fundamentalist“, am devorat “Winnie si Wolf“. Prima carte m-a dezamagit - cuvintele se inlatuiesc frumos, dar palestinianul educat in Sua care se revolta impotriva sistemului datorita 11/9 e mult prea calm. Gasesti mai multa pasiune in 3 randuri scrise de un roman enervat pe blogul “No reservations” decat in palestianul instrainat si furios pe SUA.
A doua carte, Winnie si Wolf, a fost pentru mine o revelatie. Nu e perfecta, iar defectul cel mai mare e ca nu poti sa ii faci un rezumat fara sa pari pretentios si plictisitor. Winnie este Winifred Wagner, nora marelui Richard Wagner, englezoaica germanofila si fan Hitler. Wolf este Adolf H. Cartea este o scrisoare de la N____, secretarul familiei W, catre fiica sa adoptiva, Senta. Senta este, de fapt, fiica naturala a lui Winnie si Wolf. In timp ce ii povesteste despre familia Wagner, festivalul de opera din Bayreuth si cuma aparut ea pe lume, N____ ii vorbeste Sentei despre Wagner, viata lui, cum si-a scris operele, crezul lui, confiscarea muzicii Wagneriene de catre nazisti, incercarea nereusita a familiei lui N___, a preotilor nemti si a comunistilor de a se opune nazismului, despre cum e sa traiesti in Germania comunista.
The Guardian nu a fost entuziasmat de carte. Sunt oameni care spun ca e o carte care lasa impresia ca antisemitism-ul e OK in anumite proportii. Personal, nu mi s-a parut - e discursul lui N____, care i-ar ierta orice lui Winnie, Winnie care il vede pe Wolf asemenea lui Parsifal venit sa salveze Germania. N_______ e indragostit de muzica lui Wagner si considera ca muzica scuza omul oribil care a fost Wagner. E indragostit de Winnie si isi tot repeta ca, in ciuda admiratiei si adoratiei pentru Hitler, ea e o femeie buna, desteapta, discreta, deosebita, etc. Spre sfarsit o numeste “silly” - prostuta. Atitudinea asta imi aduca aminte de “Jurnalul lui Sebastian” - dupa o cina in care Eliade ii aruncase in fata tot felul de remarci semite si glorificase Garda de Fier, Sebastian vine furios acasa si isi promite ca in cativa ani, o sa arate lui Eliade lista cu toate greselile logice si oribilitatile etice pe care le-a continut discursul lui acea seara. De cele mai multe ori, ne e greu sa admitem adevarul despre cei dragi. N_____ isi numeste nevasta dupa porecla data de Winnie (KEH).

Mi-a fost drag N______ - erudit, nostalgic, sentimental, confuz si regretandu-si familia ucisa de nazisti in  lagare.