M-au impresionat mult imaginile din China publicate Guardian.co.uk saptamanile trecute. Si daca tot vorbim de China, in anul asta ar trebui sa sarbatorim 15 ani de cand a fost facut “Farewell My Concubine” sau “Ba bang bie ji”. Ei, glumesc, dar am descoperit filmul asta relativ vechi zilele trecute si e absolut superb. E povestea a 2 artisti de opera chinezeasca. Incepe in perioada interbelica, cand cei doi se intalnesc ca ucenici. Povestea lor urmareste evolutia operei chinesti in secolul 20, dar… e tare pacat sa reduci povestea la o fresca sociala. E o poveste calda despre prietenie, despre relatia dintre maestru si ucenic, dintre sot si sotie, dintre cel care iubeste si cel care ignora. Imaginile sunt frumoase, evolutia personajelor delicata. Fiecare cadru ar putea fi oprit si inramat. E un film care iti ramane infipt in creier pt mult timp dupa ce l-ai vazut. E un film la care te gandesti noaptea inainte de a culca, si rasucesti personajele pe o parte si pe alta sau iti aduci aminte de copiii artisti care recita poeme si danseaza la rasaritul soarelui. Daca esti impins in autobuz sau metrou, poti inchide ochii si vedea costumele colorate si fantastice ale personajelor. Pt cei care au rabdare cu youtube, filmul se gaseste feliat si uploadat aici.
Pt ceilalti , le spun ca merita sa il caute si sa il vada, plus o povestire a lui Hari Kunzru din “The Guardian”, impreuna cu poza mea preferata din albumul despre China:
0 răspunsuri Până acum ↓
Nu exista comentarii... inca. Schimba acest lucru, completand formularul de mai jos.